2 luni frumoase si linistite. Spre final ceva probleme cu o raceala luata de la tati, dar o forma mult mai usoara decat la Ioana. Ania a avut un ritm de crestere foarte bun, doarme bine, mananca bine in general, exceptie ultimele zile, e cuminte ziua. Ochisorii au ramas inca albastrii si eu sper sa ramana asa. Vom vedea cu timpul ce va fi, cert e ca nu vor fi caprui. Si eu, la doua luni de mama de doi copii, ma simt bine. Inca nu ma simt obosita si cu greu am reusit sa mai tin cateva kg pe mine. Toata lumea stie ca la mine e nevoie de kg in plus. Inca alaptez si imi doresc sa o fac cat mai mult timp desi mai sunt zile in care intru in panica dar incerc sa rezist sa nu-i dau supliment pentru ca Ania ia bine in greutate.Si luna asta a luat 900g si are 4,500 kg. Lungimea nu o stiu inca. Ioana, in calitate de sora mai mare, e foarte draguta. O iubeste mult pe Ania, e intelegatoare si inca nu da semne de gelozie. Incercam pe cat posibil sa ii dam si ei atentia cuvenita. Noroc cu Ania ca e cuminte si nu ne solicita prea mult. Tati munceste din greu ca sa asigure printeselor lui ceea ce au nevoie pentru a creste mari si pentru a se dezvolta armonios. Multumim lui Dumnezeu pentru tot, pentru ca, fara El, cu siguranta, lucrurile ar fi fost altfel! Tot meritul este al Lui.
Category: al doliea copil
Ma incearca sentimente contradictorii. Vreau sa nasc, vreau sa mai aman. Asi vrea sa mai stau acasa cu Ioana dar totodata asi vrea sa scap cat de repede. Cred ca maine dimineata, daca doctorul m-ar amana, mi-ar parea rau. Trebuie sa iau taurul de coarne si sa scap. Plus ca abia astept sa cunosc noul membru al familiei. Ziua de miercuri mi se pare asa departe, ani lumina parca ma despart de ziua de miercuri cand se presupune ca deja am nascut. E si mai greu acum cand stiu ce ma asteapta. Am spus ca adevaratul curaj nu e cand vrei primul copil ci cand il vrei pe al doilea stiind ce te asteapta. Nu vreau sa zic despre mine ca sunt curajoasa ca m-a apucat si pe mine frica. Ania e un dar de la Dumnezeu si tot cu ajutorul Lui si cu rugaciunile voastre vom trece cu bine peste acest hop. Ne dorim sa fim sanatoase si sa ne intoarcem acasa cat mai repede si sanatoase. 
De cand am ramas din nou insarcinata, cei din jurul meu, ma tot “incurajeaza” si imi spun ca Ioana va fi geloasa si mai neglijata. Eu cred partial in ce se spune si justific. Mi se pare ca Ioana e mult mai avantajata decat sora ei, care, saraca, vine la oferta, la 50% din pret. Pentru ea nu mai e nevoie sa cumparam mare lucru. Are tot de la Ioana: haine, carucioare,patut etc. Ioana a avut parte de toate noi, de patut nou, camera noua, casa noua si foarte multe altele. Ania, va trebui sa doarma pe salteaua pe care Ioana a facut pipi pana acum cateva zile, sa poarte hainele purtate de Ioana si a.m.d. De vineri, Ioana se bucura de inca un privilegiu de sora mai mare si “neglijata”. Tati i-a amenajat o camera nou nouta. Inca nu e gata, mai au ramas maruntisuri de pus la punct, amruntisuri care ne impiedica sa o multam cu totul pe Ioana acolo. Au aparut din nou emotiile unei noi schimbari pentru Ioana. Vineri, in joaca, pentru ca nu avem inca saltea pentru patul ei, fiind nevoie de una la comanda, i-am pus Ioanei in pat paturi si plapumi ca sa se joace. In seara aia nu a mai vrut sa doarma in patut, spre surprinderea noaspta. Patul nu a fost tocmai confortabil asa cum a fost proiectat sa fie dar de dragul ei, am lasat-o sa doarma acolo. A fost mai mult decat ne-am asteptat. S-a culcat singura, repede si fara maraieli. Si de atunci acolo doarme mereu. Se mai trezeste noaptea si ne striga dar adoarme la loc. Important e ca nu se da jos din pat ca sa vina la noi, asta si pentru ca e in sac de dormit. Miscare inteligenta, 1-0 pentru parinti. Acum mai asteptam salteaua, jaluzelele, rulourile exterioare si manerele la sifoniere. II multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat posibilitatea sa amenajam si camera asta si speram sa ne bucuram sanatosi de ea.
