Prima serbare…

… a fost mult asteptata de mine. Am zis ca merg fie ca am nascut sau nu. Sambata, 17 decembrie, a fost serbarea. Nu a fost chiar asa cum ne asteptam pentru ca a fost agitatie mare si copiii au fost speriati. Era de asteptat la grupa mica. Nici Ioana nu a facut exceptie. Desi, de obicei, e dezinvolta, acum a fost si ea speriata. A fost cea care a deschis serbarea si speriata si rusinata si-a spus poezia dar abia s-a auzit. A trebuit sa stau langa ea toata serbarea cum de fapt au stat toate mamicile. Serbarea s-a incheiat repede si a venit si Mos Craciun cu cadouri. S-a speriat putin si de el. Intre noi fie vorba, nu era un mos prea frumos.

This slideshow requires JavaScript.

O luna de gradi

La inceputul experientei cu gradinita nu credeam ca o sa ajungem sa facem o luna de gradinita mai ales dupa prima saptamana de gradinita si in special ziua de miercuri. Am trecut peste si am mers mai departe incercand sa nu fim niste parinti neadaptati si superprotectori. Am lasat-o pe Ioana sa se lupte putin. Efortul a meritat. De saptamana asta Ioana nu se mai intoarce dupa tati cand o lasa in clasa si merge ghiulea la masa de joaca. Nu mai cere sa ma sune educatoarea care are mereu telefonul “descarcat” si nu mai e nevoie sa stea alte educatoare, prietene, cu ea. Din punct de vedere didactic suntem multumiti. In fiecare saptamana invata cate un cantec nou sau o poezie noua. In rest cade in fiecare zi cu scaunul pentru ca se frichine mult. Acasa se joaca de-a gradi. Isi aliniaza papusile sau pe mine. Ma pune sa repet dupa ea. Mai zice: stai mai fetito jos. A venit si cu cuvinte noi in vocabular: vaco, proasto, pe care le ignoram ca sa le uite. Dar, per total, lucrurile merg bine si continuam, cel putin pana se naste Ania. Dupa, poate o tinem putin acasa, ca sa nu vina cu ceva boli contagioase la bebelus.