O sa incerca sa reiau tot firul povestii nasterii cat mai fidel. Am fost programata pe 24 februarie, la ora 8, sa vin la spital, sa vedem daca sunt ceva semne de nastere si daca e asa o sa declanseze doctorul nasterea. Dupa parerea mea nu au fost, dar, tot raul spre bine. Nu am scapat de nimic din ce ma temeam, am trecut prin toate. In primul rand controlul ginecologic care era inevitabil. Dupa mi s-a facut o clisma si putine retusuri la toaleta.  Am mers  apoi direct la sala de nasteri. Tinuta a fost una trendi flendi, adica doar o camasa  urata data de spital, atat. M-au dus direct in sala de nasteri. Dpa ce mi s-au facut toate formalitatile mi sa pus branula in mana si s-a luat sange pt analiza si mi-au facut o fiola de calciu. Am fost lasata in pat si din cand in cand monitorizata inima bebelusului. Cam din doua in doua oare venea doctorul sa vada ce dilatatie am si sa spuna moaselor ce sa-mi mai faca. Intre timp au aparut si contractiile regulate si dureroase. Din ce in ce mai dureroase dar suportabile. Ghinionul meu a fost ca am colul rigid si nu ma dilatam nici cu tratament. De aceea se recurgea la dilatare manuala, adica doctorul cu degetul incerca sa deschida colul. A fost dureros si cam fara rezultat la inceput. Procedeul l-a repetat si moasa.Intre timp mi-a rupt doctorul si membranele si dintr-o data am simtit un val cald care iese din mine (lichidul amiotic).  Toate astea erau spre binele meu. Nu am ajuns decat la dilatatie 2 iar anestezia peridurala se facea la 4.  Dar daca asa au stat socotelile,  si nu ma dilatam, am asteptat sa vina contractii mai puternice si a cerut doctorul sa mi se faca anestezia peridurala. Aaaaaaalelui, asta vroiam sa aud. Daca ma lasa sa ajung la dilatatie maxima pe cale naturala cred ca turbam. Dupa peridurala a putut doctorul sa largesca colul mai usor pt ca nu mai durea asa tare. M-a mai ajutat si moasa cand nu era doctorul acolo ca sa grabeasca procesul. Cand mi s-a facut anestezia nu a durut mai de loc si nici simturile nu le-am pierdut, doar ca nu mai ma dureau contractiile. Vreau sa spun ca am fost uimita de atitudinea asistentelor. Rar gasesti asistenta care sa iti zambeasca, sa te mangaie si sa stea langa pat la povesti, si asta fara bani dati in prealabil. In cele din urma am ajuns la dilatatie maxima (10) pe la ora 21 si ceva. Mi s-a spus ca pana la 22 nasc. M-au apucat toate emotiile. Imi era teama ca nu o sa am suficienta putere sa imping copilul afara. Doctorul a fost tare dragut pentru ca a lasat-o pe sora mea cu mine in sala de nasteri dar nu am lasat-o eu pana la final ca sa nu se traumatizeze cumva cand ma vedea acolo. A sosit si momentul sa ma sui pe „capra” ca sa scot bebele. Mi s-a facut si o sondare pt ca aveam vezica plina. Am uitat sa spun ca nu mai simteam contractiile dar simteam cum impinge copilul sa iasa afara si durerea se simtea (sa nu radeti) in fund. E tare rau sa „te doara in fund”. Nu am crezut ca o sa pot sa imping cu o asemenea durere. In sfarsit, am ajuns pe capra. Am facut cu infirmiera  doua repetitii de impins pana a venit doctorul. Un lucur bun a fost ca, copilul a fost foarte bine angajat si m-a ajutat mult la impins. A venit si doctorul si la prima contractie m-a pus sa imping. Sora mea iesise afara intre timp. Am impins de 5 ori. A treia oara a iesit capul si dupa corpul si placenta. M-a ajutat si moasa cu cotul. Cand a iesit copilul am simtit ca imi ies ochii din cap dar important e ca a iesit. Sora mea a ramas socat cand a auzit copilul. Nu ii venea sa creda ca am nascut. Asta a durat cam 5 min. Mai mult a durat cusutul, pentru ca am fost si taiata putin (2 cm). Nici nu stiu cand m-a taiat. M-a cusut ca 10 -15 minute, dar m-a cusut foarte bine. Acum sunt ca noua. Mi-au dat bebita in brate sa o vad.  A fost un moment ce nu poate fi descris in cuvinte, trebuie doar sa fie simtit personal. E o minune. Dupa ce a iesit copilul am putut sa radem si sa glumim. Nu mai conta nimic. Dupa ce m-au cusut m-au scos cu patul pe hol sa stau de vorba cu Marius si sa dau si telefoane si mesaje. Am avut un sot tare rabdator si puternic si de mult ajutor. Pana la ora 12 noaptea am fost deja in salon. Pe Ioana am mai vazut-o doar a doua zi la 9 la alaptat. Mi-am dorit ca experienta asta sa fie una, la sfarsitul careia, sa pot spune ca mai vreau inca un copil, si asa a fost. Sa nu credeti ca nu a fost dureros, a fost suficient, dar e mult mai greu, muuuult, pe cale naturala. Marti am nascut, iar joi la 14 am iesit din spital. Ii multumesc domnului doctor M. Marcel pentru tot ajutorul si pentru profesionalismul de care a dat dovada. Acum incepe adevarata aventura. Urati-mi succes! Multumesc Ioanei ca a dormit si am putut sa scriu articolul.

Reclame