Inca o luna si implinim anul. A trecut mult timp si am evoluat mult. Nu stiu cu ce sa incep. Incepe sa isi arate din ce in ce mai mult genele familiei din care face parte. E slabuta si inalta. De, cu cine sa semene! Are 8,200kg si 76 cm. Mamicile stiu sa interpreteze dimensiunile. Dupa parerea mea, facand comparatie cu alti copii de varsta ei, mananca foarte bine si destul de diversificat. Nu mai este pasionata de supt la biberon. De cand au aparut dintii, biberonul este pentru scartait si pentru ros, numai pentru supt nu. Asta e rau pentru ca nu mai mananca lapte cat ar trebui. Ca vorbeam de dinti. Are 5 dinti, doi jos si trei sus. E tare haioasa pentru ca sus i-au dat incisivii laterali si un incisiv central, iar celalalt abia acum se gandeste sa iasa, si pare ca deja e stirba. Noua pasiune e cocotatul si ridicatul in picioare de una singura si bineinteles ca isi da si drumul la maini. E tare mandra cand vede ca sta singura in picioare. realizeaza asta si mustaceste pana cade in fund in cel mai fericit caz. Credeam ca atunci cand cresc e mai usor sa ai grija de copii. Eu contrazic sintagma. Acum trebuie sa stau cu ochii pe ea ca pe butelie pentru ca se poate lovii oricand. Si-a spart deja buza de trei ori pana acum. A invatat sa zica si tata si Nana (asa o striga varul ei filip). Acum nu stiu cat realizeaza ce zice dar sigur realizeaza cand zice mama. Somnul e mai bun. Mi-e si frica sa o laud ca imediat da cu batul in balta. Se culca pe la 9 30, se trezeste dupa 30 min (boala ei), plange 5-10 min si adoarme singurica. Se mai trezeste la 4-5, i-a o gustarica de lapte si apoi nani pana la 9-9 30. Si ziua doarme mai bine. Un somn de 30 de minute si la pranz altul mai lung. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a luat povara asta de pe umeri cu dormitul ca tare mult ma stresa. A ramas aceeasi fetita vesela si simpatica.

.
.
.