Archive for februarie, 2010


Tati spune…

Senzational! Tati s-a hotarat sa rupa tacerea si sa ne dezvaluie, pentru prima oara, ce inseamna sa fie tatic si nu un tatic oarecare ci, tatal Ioanei.
„Acest an a fost pentru mine o experienta unica, pe care oricat ti-ar impartasi-o altcineva, nu ai intelege decat daca ai trai-o. Si pot spune ca a fost ceva extraordinar tot ce am trait pana acum. Dimineata am ajuns sa merg tarziu la servici doar pentru a o vedea cand se trezeste pentru ca nu mai pot de dragul ei cand ii vad fatuca cum imi zambeste de cate ori ma duc sa o ridic din patut. Efectiv ma umple de bucurie. Sper ca asta e doar inceputul si Dumnezeu sa ne ajute ca pe viitor sa avem parte de cat mai multe experiente placute, alaturi si de alti fratiori!?…”
Acestea au fost dezvaluirile, smulse cu greu, ale unui tata emotionat.

Un eveniment asa important, ca prima zi de nastere, nu putea fi trecut cu vederea cu una cu doua. Asa ca am trecut la fapte. Am pus mana pe invitatii, telefoane sau internet si am invitat picimea, adica prietenii ioanei, la noi acasa. A fost cam mica sufrageria pt ei dar importanta a fost atmosfera. Sa ii enumeram pentru posteritate, in ordinea „intrarii in concurs”: Dorothea cu Adina, David cu Elena si Bobu, Filip cu Anca si Alex, Teodora, Octavian cu Luminita, Daria cu Dana, Ruxandra, Andrei cu Magda. I-am asteptat si pe Ciprian si pe Mihaita, dar pentru ca li s-a stricat masina, nu au putut sa ajunga si ne-a parut rau. Au mai fost si altii dar nu pitici. Au fost si lovituri, plansete, accidente, dar si veselie. Trebuia sa fii atent pe unde mergi ca sa nu calci vre-un pitic. A primit si o gramada de cadouri frumoase pentru care multumim. Dar, cum invitatii au fost mici, gasca s-a spart repede din motive lesne de inteles. Ioana s-a simtit tare bine, nu a avut niciun stres. Multumim ca ati onorat invitatia nostra. Si-alta data o s-o facem si mai lata.
.
.

E oficial. Pe 24 februarie 2009, Ioana a implinit un anisor, primul ei anisor din viata. Primul an, care, daca ma uit in urma, nici nu stiu pe unde a trecut.Parca ieri veneam cu ea de la spital si acum alearga prin toata casa. Oricum, rezultatul este unul extraordinar. Ne-a dat Dumnezeu un copil mai mult decat meritam noi sau am fi gandit vreodata. A fost un an tare frumos, plin de bucurii si prea putine suparari. Dumnezeu nu da mai mult decat putem duce, asa ca ne-a scapat de colici, raceli, dureri de dinti, accidente, etc. In schimb ne-a dat un copil sanatos, vesel, cuminte si ca bonus, si frumos. Si-a pus semnatura pe ea daruindu-i ochisorii ei frumosi cu niste gene ca de fluturasi. Progresele Ioanei se vad la tot pasul. Ca tot vorbim de pasi, deja merge, ce e drept cam cu doua picioare stangi 😉 ca se impiedica si cade repede. Dar repetitia e mama invataturii, asa ca se ridica si o ia de la capat pana va invata sa mearga bine. Nici cu vorbitul nu sta rau. Ii cam merge gurita si a inceput sa zica cuvinte cu sens si pentru ea, ca de exemplu: mama, tata, papa, apa, Adi, bebe, bubu. A inceput sa inteleaga si sa reactioneze cand o intreb ceva. De mancat, mananca bine. Eu sunt multumita. Ba chiar luna asta a luat bine in greutate (fata de alte luni ), 500g, deci in total 8,700.Nu e nici grasa, nici slaba. Si la cat e de activa sa zic merci ca are si ata. Somnicul e mai bun. Nu ii mai „arestez” mainile la culcare de cateva zile si doarme si bine. O trezire sa pape lapte, sau 2 uneori. S-ar putea sa scapam si de obiceiul ei de a se trezi dupa 30 min.
Sa ne traiasca comoara, sa creasca mare si cel mai important, sa il iubeasca pe Dumnezeu asa cum si El o iubeste pe ea!

Lectia de spalat pe dinti

In fiecare dimineata cand Marius se spala pe dinti Ioana este foarte incantata sa se uite la el. Asa de incantata ca incearca si ea sa-l imite. Asta e un lucru bun, mai ales ca are si ea 5 dinti. Dar ca lucrurile sa fie bine facutea si ca sa aiba bine grija de cele 5 perlute, a luat lectii de spalat pe dinti de la matusa Ema, care este medic stomatolog. Imaginile sunt graitoare.
Aici incerc singurica sa ma spal.
.
Lectia nr.1 Dintii de sus se periaza in jos
.
Lectia nr.2 Dintii de jos se periaza in sus

Lectia nr.3 Maselutele printr-o miscare circulara. Dar pentru ca nu dispunem de maselute, nu putem posta nici poza. Revenim peste cateva luni.
Lectia nr.4 Nu uitam de limba

Lectia nr.5 Alege periuta potrivita

Primii pasi

Ziua mult asteptata a sosit. Pe 29 ianuarie 2010 Ioana a facut primii pasi. M-am trezit dintr-o data cu ea in picioare in mijlocul camerei si nu am apucat nici sa clipesc ca a si facut primii ei pasi singurica. Pentru un parinte este o mare bucurie sa isi vada copilul spunand primul cuvant si facand primii pasi. Asta inseamna ca timpul a trecut si a trecut foarte repede. Parca ieri ma duceam la spital sa nasc. Asa de repede a trecut timpul ca mai sunt 23 de zile si Ioana implineste primul ei an de viata. Un an tare frumos pentru noi si plin de emotie si bucurie. Dar despre asta vorbim in urmatorul articol. Beleaua acum cu mersul este ca nu mai pot sa o las deloc singura. Nici macar pe jos sa se joace ca dintrodata pleaca, ca ghiulea si tot atat de repede aterizeaza in nas. La cat e ea de agitata ne asteptam la multe cazaturi pana va fi ea mai stapana pe picioare. Dar, pana atunci ne bucuram de ea asa cum e.
Cateva poze graitoare privind procesul de ridicare in picioare si apoi mersul:
.
.
.
.
.