Atat a mai ramas pana cand Ioana va implini 2 anisori. Doamne ce zboara timpul! Nu imi vine sa cred. Am deja copil mare. Viata cu ea e mai frumoasa si mai usoara. Deja ne intelegem ca „oamenii”. Toata ziua canta, vorbeste si se joaca. E toata o veselie. Nu ai cum sa stai trist in preajma ei. Are o memorie formidabila, un simt de observatie foarte dezvoltat, e indemanatica si agila. De multe ori ma gandesc ca nu meritam asa un copil, dar Dumnezeu le stie pe toate. Ne bucuram de fiecare zi cu ea si ne dorim din suflet ca anul asta sa ii facem cadou un fratior sau o surioara. Asta tot Cel de Sus hotaraste. Ea e perseverenta si cand se roaga cere un bebe la mami in burtica. Ii plac tare mult bebelusii. Speram ca Dumnezeu sa ii asculte rugaciunile.
Comunicam foarte bine cu ea. Intelege tot, foloseste cuvintele in contextul portivit. Stie cantece de la cap la coada, jocuri de copii, poezii. Cred ca ii va placea tare mult la gradinita. Vrem sa o ducem intr-o zi de proba la gradinita sa vedem cum se acomodeaza. Doar la capitolul somn stam mai rau insa avem inregistrate si progrese. La pranz se culca singurica cu biberonul cu lapte. Seara nici arsa nu vrea sa se culce singura. De ce? Ramane un mister pentru noi.