Archive for iunie, 2012


De data asta a iesit muuuuuuuuuult mai bine decat prima. Se vede ca piticii au mai crescut si s-au obisnuit cu mediul. Ioana a fost la polul opus la comportament fata de serbarea din decembrie. De data asta a fost foarte dezinvolta si curajoasa. Cred ca schimbarea a venit si de la costumul de furnicuta de care era mandra ca il poarta. A cantat foarte bine si poezia a spus-o tare si aproape clar. Bucurie mare a fost si ca a intrat in vacanta. Ania a asistat si ea cu stoicism la toata serbare desi era nedormita si era o caldura de nu puteai sa respiri. Am avut si galerie: tati, bunicul Marin, Daria si Dana. Punem si poze si filme cand descarcam.

6 luni…

… frumoase si linistite. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceste sase luni si pentru ca suntem o familie binecuvantata. Ania aduce un plus de veselie familiei noastre. In timp ce scriu articolul am un deja vu. Am citit ce scriam despre Ioana si foarte multe coincid. Au avut acelasi ritm de crestere. Sa revenim la Ania ca despre ea e vorba in articol. Luna asta inregistram 7kg si 66cm. E in continuare cuminte, doarme bine noaptea, e vesela, mananca (inca) de la mami dar si 2 mese de mancare solida (dimineata mar ci biscuite sau branza calcica, iar dupa somnul de pranz piure de legume cu carne sau galbenus de ou). Are o trezire pe noapte pentru masa dar doarme de la 8 pana pe la 7 30. E un vis devenit realitate sau mai bine zis Dumnezeu cu mila, ca nu stiu daca faceam fata daca era la fel de agitata ca Ioana. In schimb imi doresc sa fie isteata ca Ioana. Ii place tare mult de Ioana si e cu ochii pe ea dar si Ioana o iubeste mult. In fundulet sta dar cateva secunde pentru ca e intr-o continua cautare de ceva bun de mancat si se intinde dupa orice. Ne rugam sa se rezolve si problema de la piciorus. La capitolul vorbit inregistram doua cuvinte: mama si baba.
Asa de mult creste la varsta asta ca sigur luna viitoare vom avea progrese si mai mari.

Displazie de sold?

Totul a inceputa cu o parere. Parca are un picior mai scurt. „Esti paranoica” mi-au zis ceilalti. Am ajuns la medicul de familie cu o alta problema si pentru linistea mea am intrebat-o daca e real sau paranoia. A consultat-o si a constatat acelasi lucru ca si mine. Ne-a trimis la ecografie. Prin recomandare am mers la un kinetoterapeu( Gigi Marta) care a consultat-o si nu s-a grabit cu diagnostic. Ne-a trimis la Spitalul de copii, la directorul spitalului care este si specialist si a consultat-o. Am facut radiografia si am asteptat diagnosticul:un nucleu de crestere nu este la locul lui. Nu este displazie. Huh, m-am linistit. Oricum am incercat sa nu ma panichez pentru ca stiam ca e ceva ce poate fi reparat. Singurul tratament este sa ii pun doi pampersi ca sa ii tina piciorusele mai „cracanate” ca sa lase nucleul sa vina la locul lui. Peste doua luni mergem la control si intre timp facem si putina gimnastica. Pe de alta parte si eu m-am simtit rau zilele astea. Tot am simtit o presiune sub coaste cand in dreapta cand in stanga, plus o stare de moleseala si ameteala. Mi-au trecut prin cap tot felul de ganduri, am avut, in mintea mea, toate bolile din lume. Sper sa fie doar o anemie din cauza alaptatului. Am inceput sa iau suplimente si m-am simtit mult mai bine. Daca cititi articolul asta, cand va rugati, sa va ganditi si la mine. Am nevoie de sanatate si energie pentru papuselele mele si pentru sotul meu. Multumesc.

100% mama

Recunosc, ca la Ania am fost mai lenesa cu scrisul pe blog. Cauza principala e facebook ul. Am postat acolo mai repede evenimentele importante. Pentru posteritate postez si aici marele eveniment. Ieri, vineri, 1 iunie, ziua internationala a copilului, Ania a zis, cu gura plina, MAMA. Inceputul a fost mai stangaci dar acum zice mama frecvent. Nu stie ea, inca, ca e vorba de mine, dar eu stiu, si mi se umple sufletul de bucurie. Ma rog pentru femeile care inca nu au trecut prin asta sa le ajute Dumnezeu sa simta si ele ce inseamna maternitatea.