Totul a inceputa cu o parere. Parca are un picior mai scurt. „Esti paranoica” mi-au zis ceilalti. Am ajuns la medicul de familie cu o alta problema si pentru linistea mea am intrebat-o daca e real sau paranoia. A consultat-o si a constatat acelasi lucru ca si mine. Ne-a trimis la ecografie. Prin recomandare am mers la un kinetoterapeu( Gigi Marta) care a consultat-o si nu s-a grabit cu diagnostic. Ne-a trimis la Spitalul de copii, la directorul spitalului care este si specialist si a consultat-o. Am facut radiografia si am asteptat diagnosticul:un nucleu de crestere nu este la locul lui. Nu este displazie. Huh, m-am linistit. Oricum am incercat sa nu ma panichez pentru ca stiam ca e ceva ce poate fi reparat. Singurul tratament este sa ii pun doi pampersi ca sa ii tina piciorusele mai „cracanate” ca sa lase nucleul sa vina la locul lui. Peste doua luni mergem la control si intre timp facem si putina gimnastica. Pe de alta parte si eu m-am simtit rau zilele astea. Tot am simtit o presiune sub coaste cand in dreapta cand in stanga, plus o stare de moleseala si ameteala. Mi-au trecut prin cap tot felul de ganduri, am avut, in mintea mea, toate bolile din lume. Sper sa fie doar o anemie din cauza alaptatului. Am inceput sa iau suplimente si m-am simtit mult mai bine. Daca cititi articolul asta, cand va rugati, sa va ganditi si la mine. Am nevoie de sanatate si energie pentru papuselele mele si pentru sotul meu. Multumesc.

Reclame