Archive for decembrie, 2012


LA MULTI ANI, DODO!

IMG_3425
IN URMA CU 20 DE ANI SI CATEVA ZILE, PE O CEATA PE CARE NICI CUTITUL NU O TAIA, MAMA, IN DURERILE NASTERII PLECA DIN DRAGOSLAVELE. LA CATEVA ZILE, PE 20 DEC, SE NASTEA RADU, MEZINUL FAMILIEI VOICULESCU. HAIOS A FOST CUM I-AM ALES NUMELE. FIECARE DIN NOI AM ALES UN NUME SI L-AM PUS INTR-O CACIULA. S-A TRAS UN BILET CU NUMELE RADU, PUS DE TATA SI ASA A RAMAS. ACUM,RADU E UN BARBAT IN TOATA REGULA, SENSIBIL, DESTEPT SI DISCRET. PENTRU MINE E SI FRUMOS. ITI DORESC DOD MULTE BINECUVANTARI SI O VIATA IMPLINITA! TE IUBIM!

Serbarea de Craciun nr.2

La un an de la prima serbare, evolutia se vede de la o posta. Daca anul trecut se plangea pe rupte la serbare, acum toti copiii au fost veseli si relaxati. Am putut si noi, parintii, sa intelegem ceva din serbare. Alta schimbare au fost colindele, care de data asta au avut subiectul caracteristic sarbatoarei: nasterea Mantuitorului. La un moment dat a aparut si Mos Craciun, care, intre noi fie vorba, a fost bunicul Marin. Noi i-am explicat Ioanei cine e Mos Craciun, dar auzind diferite variante, e confuza inca. Multumim doamnelor educatoare care se ocupa de copiii nostri.
IMG_3966

IMG_3931

IMG_3938

IMG_3942

IMG_3961

La multi ani, Aniuta!

Aseara, dupa o nebunie generala care a fost in casa, o nebunie frumoasa si dorita, m-am asezat la calculator si am scris articolul despre Ania la un anisor, si nu stiu cum, s-a sters articolul. S-a dus toata inspiratia si tot entuziasmul. Acum trebuie sa „creez” din nou. Spuneam ca, gandindu-ma la anul care a trecut, si retraind nasterea si momentele importante din acest an, realizez cat suntem de binecuvantati ca familie, si pentru asta trebuie sa Ii multumim Lui si numai Lui. Anul asta a zburat efectiv si cu mici obstacole pe ici pe colo pot sa declar ca a fost un an bun. Aniuta a intregit bucuria pe care ne-a adus-o Ioana de cand s-a nascut. E frumoasa viata cu doua printese, dar si grea pe alocuri. Nu mai e loc de plictiseala, somn sau leneveala si multe altele. Totul merge pe repede inainte. Sa revi la Aniuta. Tragem linie la un an si spun: e cuminte, e vesela, doarme aproape bine, mananca bine, are 9 kg si 74 cm, e vioaie, mami-dependenta. E geloasa, desi toata lumea credea ca asta va fi rolul Ioanei. Trage de toata lumea care ma ia in brate. Seamana la foarte multe lucruri cu mami. Tati avea deja clona lui, acum este randul meu.
Mai avem de lucrat la capitolul mers. Sta in picioare cateva secunde si face si cate doi pasi, dar nu pot declara ca merge. In patru labe cutreiera toata casa si se cocoata pe orice. Trebuie sa stau dupa ea ca remorca. Ma rog ca Dumnezeu sa le poarte, pe amandoua, pe bratul Lui, sa le ocroteasca si sa le pregateasca un drum frumos pe care sa mearega in viata, dar intoatdeauna alaturi de El, conduse de El si ocrotite de dragostea Lui.
IMG_3784
IMG_3826

IMG_3842

IMG_3835

IMG_3893

IMG_3892

IMG_3871

LA AZIL

IMG_3739

IMG_3740

IMG_3741

IMG_3742

IMG_3743

IMG_3744

IMG_3745

IMG_3746

IMG_3747

IMG_3748
In ziua de Mos Nicolae, la initiativa doamnelor educatoare, desi unii parinti au fost foarte reticienti, Ioana si colegii au mers la azil ca sa aduca o bucurie in sufletul celor singuri de acolo. Si… au adus-o. Au cantat cateva colinde si au impartit cadouri celor prezenti. Nu stiu ce si cat au inteles ei dar sigur isi vor aduce aminte cand vor creste si daca experienta se va repeta, sigur nu vor uita. In Biblie, Dumnezeu spune ca trebuie sa il inveti pe copil de mic calea pe care trebuie sa mearga, asa ca o astfel de experienta este o invatatura de viata care merita sa fie repetata. Spun asta pentru ca si eu am mers cu parintii la azil, iar cu aceasta ocazie m-am reintalnit cu Cameluta, pe care, spre rusinea mea, nu am mai vizitat-o. IMG_3750