Category: Ania


Somnul Aniei

Ora de somn a Aniei, de obicei, est o placere pentru mine. Imi place tare mult sa o tin lipita de mine in timp ce bea lapticul, sa ii cant si sa o strang in brate. Printr-o minune, singura s-a hotarat, acum cateva luni, sa adoarma singura in patut dupa tot ritualul de seara. Nu am facut eu nimic in sensul acesta si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a luat o piatra de pe umeri si un copil de pe picioare. Asa a fost si cu suzi. Am avut o saptamana cand a fost mai agitata seara din cauza unor maselute si nu mai vroia sub nicio forma sa se mai culce singura. Trebuia sa stau langa ea pe scaun si in maxim 15 minute adormea. M-am frustrat putin dar asta e, se putea si mai rau si o spun din experiente anterioare. Acum, de 3 nopti, si-a revenit. Acum de bucuram din nou de ora de culcare.

Minune dupa minune

Sunt uimita. Sunt cateva obiceiuri pentru care trebuie sa duci razboi cu copilul ca sa scapi de ele: suzeta, adormitul pe picioare, scutecul, etc. Pe primele doua putem spune ca le-am bifat, cu succes, si fara minim de efort. Meritul este a lui Dumnezeu si al copilului cuminte. Eu nu am ridicst un pai. Doar M-am bucurat de succes. Despre adormit am mai povestit. Acum a fost randul suzetei de care, in ultimul timp, a fost foarte indragostita. O cerea tot timpul. Cateva nopti s-a trezit plangand si imi tot arata dintisorii cand o intrebam ce are. Cred ca noaptea dormea cu dintisorii inclestati si cand se trezea o dureau dintisorii si arunca suzeta. Am culcat-o intr-o seara fara ea si nu a cerut-o. Noaptea s-a trezit si am vrut sa i-o dau si nu a vrut-o si de atunci nu i-am mai dat-o. Ziua i-am spus ca suzi a plecat si nu o mai cerea. Avem 3 nopti de nani fara ea si am si pitit-o. Acum a ramas cu pica (paturica) si cu Tigu (tigru). De ele nu planuim sa scapam.

1 an si 8 luni

… am implinit deja. 1 an si 8 luni care au transformat-o pe Ania dintr-un bebelus intr-o domnisoara. De Ioana nici nu mai vorbesc, deja mi se pare ca a crescut fff mult. De fapt asa e normal. Anormal era daca ramaneau mici.
Aniuta creste, invata, progreseaza. Limbuta i s-a dezlegat si acum reusim sa comunicam. Isi da silinta sa repete cuvintele noi chiar daca nu le rosteste corect. E haioasa si ne bucuram de fiecare cuvant nou. Sunt recunoscatoare pentru ca doarme bine, mananca bine, e sanatoasa. La capitolul socializare inca mai avem de lucrat. Sta tot lipita de mami ca un scai. Doar la tati si la „Ica Elvira” mai sta fara urlat. Speram ca se va remedia problema odata cu trecerea timpului. De doua zile am inregistrat un progres care inseamna mult pentru mine. Se culca singura in patut. E deja al treilea somn la care se culca singura. Pana acum o culcam pe picioare si o transferam in camera, in patut. E greu cu Ioana prin preajma sa o adorm altfel pentru ca ii distrage atentia. A inceput sa relationeze mai bine si cu Ioana. O copiaza si se si joaca cu ea, cand are Ioana chef. In rest e un copil fericit.

Pe propriile picioare

Stiam de la Ioana ca perioada cea mai grea in cresterea unui bebelusi de un an nu a trecut. Abia acum incepe la Ania. Primii pasi i-a facut la un an. De atunci, timp de doua luni, a trebuit sa stam dupa ea tot timpul. Ne-a fost usor ca nu pleca de capul ei in picioare si astepta mereu sprijin. Ioana se ridica din mijlocul camerei si pornea. De doua zile, micuta, a prins curaj, si pleca prin casa in inspectie. Marius de multe ori se intreba cand va pleca odata singura. Ai grija ce iti doresti. Credeam ca va fi usor dar tot foarte stresata sunt sa nu se loveasca. Plus ca mai avem un „titirez” in casa care nu e atent la surioara mai mica si nu trebuie mai mult decat o pala de vant ca sa o dea jos. Ieri, doua secunde le-am lasat singure in camera si camd m-am intors erau gramada una peste alta si urlau ca s-au lovit. Nu pot o secunda sa le las singure. Inca nu m-am obisnuit cu ideea de a o vedea pe Ania dupa mine prin casa. Vestea buna e ca in domeniul asta se fac progrese. Vine si primavara si vom scapa din „inchisoare”. Cand a inceput iarna am fost putin deprimata gandindu-ma ca va veni o perioada luuuuuunga de stat in casa, iar Ania va invata sa mearga. Acum, simt ca rasare soarele si pe ulita mea. Asteptam cu nerabdare plimbarile pe centru si prin parc.

La multi ani, Aniuta!

Aseara, dupa o nebunie generala care a fost in casa, o nebunie frumoasa si dorita, m-am asezat la calculator si am scris articolul despre Ania la un anisor, si nu stiu cum, s-a sters articolul. S-a dus toata inspiratia si tot entuziasmul. Acum trebuie sa „creez” din nou. Spuneam ca, gandindu-ma la anul care a trecut, si retraind nasterea si momentele importante din acest an, realizez cat suntem de binecuvantati ca familie, si pentru asta trebuie sa Ii multumim Lui si numai Lui. Anul asta a zburat efectiv si cu mici obstacole pe ici pe colo pot sa declar ca a fost un an bun. Aniuta a intregit bucuria pe care ne-a adus-o Ioana de cand s-a nascut. E frumoasa viata cu doua printese, dar si grea pe alocuri. Nu mai e loc de plictiseala, somn sau leneveala si multe altele. Totul merge pe repede inainte. Sa revi la Aniuta. Tragem linie la un an si spun: e cuminte, e vesela, doarme aproape bine, mananca bine, are 9 kg si 74 cm, e vioaie, mami-dependenta. E geloasa, desi toata lumea credea ca asta va fi rolul Ioanei. Trage de toata lumea care ma ia in brate. Seamana la foarte multe lucruri cu mami. Tati avea deja clona lui, acum este randul meu.
Mai avem de lucrat la capitolul mers. Sta in picioare cateva secunde si face si cate doi pasi, dar nu pot declara ca merge. In patru labe cutreiera toata casa si se cocoata pe orice. Trebuie sa stau dupa ea ca remorca. Ma rog ca Dumnezeu sa le poarte, pe amandoua, pe bratul Lui, sa le ocroteasca si sa le pregateasca un drum frumos pe care sa mearega in viata, dar intoatdeauna alaturi de El, conduse de El si ocrotite de dragostea Lui.
IMG_3784
IMG_3826

IMG_3842

IMG_3835

IMG_3893

IMG_3892

IMG_3871

11 lunite

Deja? Dap, deja. Nu mai am bebelus. 😦 Aniuta, in general e cuminte, dar, la fel ca Ioana, are nu multa, ci, foarte multa energie. Cat e treaza stau numai dupa ea. Multumesc lui Dumnezeu ca doarme bine si nu sunt obosita. Mananca foarte bine mancarica „de oameni mari”. Nu mai vrea piureuri. Dimineata mananca cerealele Ioanei. Seara mancarica Ioanei. De cateva zile mananca bine si laptic. Ea nu a fost niciodata fan laptic, ca si Ioana, si de aceea au si renuntat repede la tzitzi. Sa nu mananci ceva in fata ei ca te cauta in gura. Luna asta a fost linistita din punct de vedere al sanatatii. Inca un succes al lunii e ca si-a triplat greutatea de la nastere, lucru care e necesar la un an. Adica, are 8,600 kg. La inaltime nu cred ca depaseste 72cm. Inca nu am masurat-o. Invata din ce in ce mai multe lucruri si e foarte receptiva. De deplasat se deplaseaza inca pe fundulet, tarasi. Vocabularul nu l-am mai marit. Alt lucru mare e ca nu mai mananca noaptea. Se culca pe la 9 30-10 si se trezeste la 8- 8 30. Noaptea se mai trezeste dupa suzi. Avem si 8 dintisori. Doamne, iti multumesc pentru tot!

10 luni

Inca 2 luni si se implineste anul. Avem inca o fata mare. Nu ma satur sa ma bucur dimineata de ele. Creaza dependenta. Luna asta a fost mai agitata. Ania a scapat de tuse, dupa tuse a dat in dairee si dupa diaree in raceala plus eruptia lateralilor. Astea vin la pachet cu ce spuneam mai sus. In rest e totul ok. E un mic viermisor. Nu ii sta funduletul deloc. Stiu, asa ziceam si de Ioana. Nu degeaba sunt surori. Se plictiseste repede si vrea tot timpul ceva nou. Luna asta nu prea a luat in greutate din cauza micilor probleme de sanatate dar inca stam ok, zic eu. Are 8,300 Kg si 6 dintisori. Se pare ca odata cu trecerea fiecarei luni ne mai pricopsim cu inca doi dintisori. Sunt multumita de cum doarme si de cum mananca. La capitolul mobilitate nu stam prea grozav. Nu merge nici in patru labe, nici tarazi. Sta in fundulet si se taraste pe fund daca vrea sa ajunga ca ceva. Baga in gura tot ce prinde si umbla prin toate sertarele la care are acces.

Ioana – A a

Intr-o seara o strigam pe Ioana si de fiecare data cand o strigam, Ania zicea si ea ceva. Am tot repetat sa vad daca e doar coincidenta sau nu si la fel s-a repetat. De fiecare data cand o strig pe Ioana, o striga si Ania: A a. Si daca o pun pe Ania sa o strige pe Ioana, o striga la fel: Aa. Se pare ca rotitele din creierasul ei incep sa se miste. Stie si ce e apa si pronuta apa. Intr-o zi am cumparat la magazin o apa si ea a zis apa. A ramas doamna de la casa mirata ca stie sa vorbeasca. In vocabular mai avem si papa si evident mama. Ced ca e suficient pentru varsta ei.

9 luni

Acum constat, cu rusine, ca timp de o luna nu am scris nimic pe blog. Rusinica! O sa incerc sa ma revansez. Am implinit noua luni. De data asta a fost o luna linistita. N-ea cam dat putina bataie de cap o tuse cam insistenta, dar se pare ca e pe final. In rest totul e bine. Progrese dupa progrese. E sora cu Ioana. Are o energie! Tot timpul e in cautare de nou. Vorbeste din ce in ce mai mult si cu adresa: mama, papa, bebe, bubu, apa. Stie sa faca bravo, pa pa, cipa cipa (asa se joaca la baie). E pasionata de bagat degetele in ochi si de tras de par, mai ales la tati. Ne-am mai pricopsit cu doi dinti: incisivii centrali de sus si cei laterali sunt la cateva zile distanta de a erupe. Nu am avut probleme cu eruptia dentara. Si pentru ca seamana cu mami sunt si putin strambi. A fost plecata si luna asta intr-o mini excursie, la Moieciu de Sus. La capitolul greutate, in comparatie cu luna trecuta, am avut o luna buna. A luat 600g in greutate, iar in total are 8,200 kg si 68 cm. Ii place tare mult sa mearga tinuta de maini dar inca nu sta in patru labe desi are tendinta de a pleca, cade in nas.

8 luni

Această prezentare necesită JavaScript.

Luna asta avem noutati.Cum spuneam in articolul precedent, am avut un virus urat la burtica si acum mi-e clar ca el a fost de vina pentru tot si nu dintisorii pentru ca nu au spart inca gingia si acum e linistita. Al doilea lucru mai trist pentru mine este ca a renuntat, odata cu virusul, si la masa de noapte de la tzitzi. M-am mai chinuit eu cateva zile cu mulsul dar am terminat cand a inceput sa refuze orice fel de lapte. Acum a inceput sa bea laptic mai bine dar doar formula. Noi sa fim sanatosi ca 8 luni de alaptat sunt suficiente. Sunt impacata cu gandul ca am facut TOT ce era posibil ca sa am laptic. Nu stiu de ce fetele mele nu au fost tzitzi dependente. Poate pentru ca au dormit in camere separate de noi si nu au fost asa lipite de mine? In rest toate bune. Sta in fund foarte bine. Chiar o las singura pe covorul din camera Ioanei si mai fac cate ceva. Doarme bine noaptea cu o pauza de masa. In rest e foarte cuminte si vesela. Nu prea am ce sa ii reprosez. E tot timpul in cautare de activitati noi. A invatat noi comenzi dar a si uitat. Facea „mai mai” dar a uitat. Acum face „pa pa” si arata cat de mare se face. E mancacioasa si pofticioasa in continuare. Ii dau sa guste din multe mancaruri ca sa nu faca mofturi ca Ioana la unele lucruri. Are 7,6kg si 68 cm.