Pe la 17 saptamâni am aflat sexul bebeluşului, dar doctorul a avut ceva ezitări aşa că nu am fost siguri. La 22 de saptamâni am făcut o ecografie 3-4D dar nu am vazut sexul pentru că bebe era cu picioarele după cap încrucişate. Cum s-ar zice ne-a tratat cu fundul deşi noi muream de nerăbdare să ştim sigur ce e. Am repetat ecografia 3-4D pe la 25 de saptâmâni şi ni s-a confirmat de data asta că este FETIŢĂ. Cu ocazia asta s-a deschis sezonul la cumpăratul hainuţelor.
Archive for noiembrie, 2008
În fiecare lună mergem la Bucureşti, la doctor, să vedem cu a evoluat sarcina. Am emoţii de fiecare dată, dar, totul a mers bine până acum. Am fost chiar plecaţi cu bebe, în burtică, peste mări şi peste ţări, în Tenerife. Acolo m-am simţit binişor, seara mai aveam greţuri. Am mai şi vomat pe ici pe colo (adică pe vapor, în maşină, în aeroport) dar e normal. Când am venit acasă s-a schimbat „fusul” orar pentru vărsat. În fiecare dimineaţă, la o jumătate de oră după ce mă trezea, faceam cunoştinţă cu toaleta. Asta până când s-a încheiat săptămâna 12, adică trimestrul I de sarcină. Lunea am intrat în trimestrul II şi m-am simţit ca nouă. Nu îmi venea să cred. Şi aşa am dus-o tot trimestrul II. De multe ori chiar uit că sunt însărcinaţă. Noroc că îmi reaminteşte burta.
După câteva zile de la aflarea veştii am mers la ecograf să vedem dacă sarcina este bine fixată şi aşa a fost. Asta din cauza antecedentelor din familie. Abia se vedea săraca. Următotul pas a fost să ne hotărâm cu cine voi naşte. Prin recomandări l-am ales pe domnul doctor Moisa Marcel de la Maternitatea Giuleşti. Am făcut rost de numărul de telefon şi am stabilit o întâlnire la cabinetul particular. Asta pe la nouă săptămâni. Până acum suntem mulţumiţi de colaborare.
Totul a început cu o liniuţă roz, foarte palidă, care m-a pus pe gânduri, liniuţă care mai târziu, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va numi Ioana. Am aflat foarte repede că sunt însărcinată, încă din primele zile ale sarcinii. Mai stricasem 2-3 teste luna aceea. Bucuria a fost mare pentru noi (părinţii), dar, imediat şi-au făcut apariţia întrebările şi temerile. Oare…? Oare…? Oare…? Aşa e la prima sarcină. Dintr-o dată totul s-a schimbat în mintea noastră şi în organismul meu. Începe o nouă etapă în viaţa noastră!
Jurnaldemama 