Suntem cu ochii pe Ania non stop ca sa vedem cum evolueaza. E un copil cuminte. Rar o auzim plangand. Mananca, sta putin treaza si apoi doarme pana la urmatoarea masa. In general mananca la doua ore jumatate, trei. Mananca exclusiv de la mami si se pare ca ii prieste. A luat in greutate 500g si cred ca s-a mai si lungit pentru ca deja ne raman hainele mici. La capitolul haine stam bine ca avem o mostenire uriasa de la Ioana. Somnul este alt capitol care la Ioana mi-a dat mari batai de cap si inca mai ne da. Pana acum Ania doarme bine noapte. Se trezeste si la 6 ore cateodata. Am inceput sa iesim si la plimbare cand e soare afara. Ioana este in continuare foarte incantata de Ania. Ieri imi zice ca e indragostita de Ania. E o dulce si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a confirmat pana acum ce au zis multi, ca va fi geloasa.
Archive for decembrie, 2011
Am plecat la cumparaturi si am lasat-o pe Anca dadaca la 3 copii. Pentru Ania, in caz de urgenta, am lasat un biberon cu lapte de la mine. Cand ne-am intors l-am incalzit ca sa i-l dau Aniei. Pana m-am dus sa aduc copilul laptele disparuse. L-am cautat dar nimic. Ioana in dormitor la ea, era intinsa in pat si savura cu placere lapticul Aniei. Asta a fost a doua masa de lapte de la mami in ultimele zile.
Inca o dornita implinita: sa ii pot da si Ioanei, inca odata, sa manance lapte de la mami. Dimineata, dupa ce a papat Ania, am folosit surplusul pentru Ioana, si i-am pregatit cerealele cu lapte de la mine. Pare ciudat pentru unii dar eu cred ca e sanatate curata.
Mica, mica, dar voinica:
Acum o saptamana Ania era deja nascuta. O minune! Ne-a dat-o Dumnezeu exact cum ne-am dorit-o. Am avut decat o singura noapte mai agitata cand inca nu se satura cu lapticul de la mine, dar nu am cedat ispitei de a da supliment. E o prezenta asa de discreta in casa ca i se aude gurita doar cand e ora de masa. Ziua mananca la trei ore, iar noaptea o las sa doarma cat vrea ea. A luat deja in greutate 250g si are cam 3 kg. S-a curatat la fata si s-a mai schimbat. Nici piciorusele nu mai sunt asa de slabute si cu pielea uscata. Baita facem in fiecare seara si deja ii fac baie singura, dar cu Ioana pe post de ajutor. Eu am deja foarte mult lapte si ii multumesc lui Dumnezeu. Mi-am dorit din tot sufletul sa o pot alapta. E drept ca am pierdut numarul litrilor de ceai pentru stimularea lactatiei pe care il beau zilnic. Ioana e tare incantata de surioara si o iubeste asa de mult. Cam topaie pe langa ea si trebuie sa stau cu ochii permanent pe ea. Pana acum nu e geloasa pentru ca tot ei i se acorda cea mai mare atentie. Nu o mai ducem la gradi pana la anul si asteptam cu nerabdare sa termine tati serviciul saptamana asta si sa petrecem sarbatorile in noua noastra famile deja numeroasa.
… a fost mult asteptata de mine. Am zis ca merg fie ca am nascut sau nu. Sambata, 17 decembrie, a fost serbarea. Nu a fost chiar asa cum ne asteptam pentru ca a fost agitatie mare si copiii au fost speriati. Era de asteptat la grupa mica. Nici Ioana nu a facut exceptie. Desi, de obicei, e dezinvolta, acum a fost si ea speriata. A fost cea care a deschis serbarea si speriata si rusinata si-a spus poezia dar abia s-a auzit. A trebuit sa stau langa ea toata serbarea cum de fapt au stat toate mamicile. Serbarea s-a incheiat repede si a venit si Mos Craciun cu cadouri. S-a speriat putin si de el. Intre noi fie vorba, nu era un mos prea frumos.
Am incercat, pe perioada cat sunt plecat, ca Ioana sa nu imi simta lipsa sa fie implicata in cat mai multe activitati placute. Una dintre ele a fost sa faca, impreuna cu matusa Ema si in colaborare cu bunica Elvira, un tort cu printese. Rezultatul a fost unul extraordinar. In seara asta o sa-l si gustam, ca pana acum ne-a fost mila de el.
Cum spuneam si in articolele precedente, toata lumea m-a „incurajat” ca Ioana va fi geloasa si va face diverse lucruri ca sa atraga atentia noastra. Nu e timpul pierduc, e drept. Dar dupa reactia ei la intalnirea cu surioara tind sa cred ca nu va fi asa. Cand am ajuns acasa, la mine a venit intai, apoi cu multa emotie si zambet pe buze s-a dus usor la Ania. A fost asa de incantata, a pupat-o, a atins-o, a analizat-o. E frumoasa, e draguta, are maini micute. Daca plangea putin o linistea: nu iubito, nu plange! A venit si verisorul Filip sa o vada si a intrat in camera dar mai vijelie si l-a atentionat: usor, usor! Se duce mereu la ea la patut sa vada ce face, ma roaga sa o iau in brate sa o vada. Se pare ca Ania, cand doarme seamana cu Ioana, dar inca mai are ochisorii si fata umflata si e greu sa iti dai seama cu cine seamana desi toti ne dam cu parerea. Asteptam sa mai creasca.
IOANA 
ANIA 
Parca a fost un vis, nu un cosmar. Suntem acasa si parca nu am fost plecati niciodata. Ce ne trezeste din vis este cate un planset discret si razlet din camera Aniei. O mogaldeata mica isi face si ea din cand in cand simtita prezenta cand ii este foame.
Cum a fost aparitia pe lume a Aniei? Mult mai usoara si frumoasa decat ne-am asteptat. Marti, 13 decembrie, la ora 8 eram programata pentru nasterea provocata. Pe la 1 noaptea am inceput sa am contractii dureroase si regulate, cam la 15 minute. Cand am mers la toaleta am vazut ca am o mica sangerare si mi-am dat seama ca a venit momentul. Am fost putin bulversati ca nu stiam daca mai stam sau sunam medicul si plecam. La 1 30 am sunat medicul si ne-a zis sa nu mai stam. Ne-am imbracat si plecati am fost. M-am despartit cu greu de Ioana, fiind prima data cand o las noaptea cu altcineva. Ajunsi la camera de garda s-a confirmat declansarea travaliului si am fost internata. Sala de travaliu cunoscuta desi era in haine noi tot etajul, aceleasi moase, infirmiere si doctori pe care ii stiam de la Ioana. Era un deja vu. M-am asezat in pat, mi s-au facut toate procedurile de rigoare si am asteptat dilatatia necesara pentru anestezia peridurala, respectiv dilatatie 4. Pe la dilatatie 3, cam pe la ora 7, moasa a chemat doctorul pentru peridurala si nu a vrut sa vina pentruca isi termina tura si nu avea timp de mine sa ma supravegheze. Atunci a inceput teama si stresul ca voi trece de dilatatie 4 si voi naste normal. Moasa nu a vrut sa sune medicul pentru ac era devreme , desi medicul meu a zis ca va fi tinut la curent cu starea mea de catre personalul medical de garda. Nu mi-a ramas decat sa stau in pat linistita, sa suport durerile insuportabile aproape si sa ma rog Domnului sa incetineasca ritmul dilatarii pana va veni medicul de garda anestezist care era si sotia medicului meu. Dumnezeu a lucrat frumos si a stricat ritmul regulat al contractiilor si asa s-a facut ora 8 30 cand a venit anestezistul si mi-a facut anestezia peridurala. Mentionez ca tot personalul a fost foarte dragut. S-au schimbat si moasele si mi s-a parut ca moasa din tura respectiva este dura, dar a fost foarte cuminte. Dupa anestezie toata teama si durerea a disparut. La 2 ore jumatate dupa anestezie mi s-a spus ca nasc. La 11 15 eram pe „capra”,la 11 25 eram nascutasi la 11 40 eram cusuta si in sala de travaliu asteptand sa se termine perfuzia. Parca afost ireal. O nastere mai usoara decat la Ioana nu credeam ca se poate, dar Slava Domnului, s-a putut. Si asta sigur datorita rugaciunilor celor care s-au gandit la noi. Ania Piticania, cum ii zice Ioana, e sanatoasa. A avut 2850 si 51 cm. E micuta si plapanda dar inimoasa. Si-a format repede reflexul de a suge si nu avem probleme cu alimentatul. Mananca exclusiv san si se satura. O alta minune a fost ca am avut lapte dupa 3 zile de la nastre, fara furia laptelui sau alte efecte asociate. Taietura (nu operatia ca a fost nastere normala) se vindeca foarte bine, mult mai bine decat la prima nastere. Eu ma simt ca noua. Gatesc, fac curat, sunt odihnita. Sper sa pot spune asta si peste cateva saptamani. Tati este si el incantat ca are inca o printesa. Si lui ii multumesc pentru tot sprijinul si efortul depus ca nasterea sa decurga bine. Acomodarea acasa a fost usoara. Ania doarme la ea in camera, Ioana la ea in camera. Tati se ocupa de cea mare, noaptea, mami de cea mica.
Nu am cuvinte sa ii pot multumi lui Dumnezeu pentru tot ce a facut pentru noi. Ma simt coplesita de dragostea Lui. Asteptam cu nerabdare Craciunul in 4, pe care il vom petrece impreuna in noua formula.
Am uitat sa mai mentionez ceva. Sarcina asta am luat in greutate aproape 14 kg, la fel ca la Ioana. Mi+am dorit sa ma ingras mai mult pentru ca am slabit foarte repede dupa prima nastere, iar eu fiind foarte slaba mi-am dorit sa raman cu cateva kg in plus. Greutatea a fost frustrarea mea toata sarcina. Ce e drept, am si fost foarte activa si nu am mai lenevit ca la Ioana. Cand am venit acasa si m-am cantarit am ramas surprinsa. La Ioana lasasem la spital 7 kg si m-am intors cu 54, iar la Ania m-am intors cu 57,5. Cred ca acum am si explicatia pentru burta micadin ultimul trimestru :putin lichid, placenta mica (500g) si copil micut. Toatea astea au cantarit doar 4 kg.
Ma incearca sentimente contradictorii. Vreau sa nasc, vreau sa mai aman. Asi vrea sa mai stau acasa cu Ioana dar totodata asi vrea sa scap cat de repede. Cred ca maine dimineata, daca doctorul m-ar amana, mi-ar parea rau. Trebuie sa iau taurul de coarne si sa scap. Plus ca abia astept sa cunosc noul membru al familiei. Ziua de miercuri mi se pare asa departe, ani lumina parca ma despart de ziua de miercuri cand se presupune ca deja am nascut. E si mai greu acum cand stiu ce ma asteapta. Am spus ca adevaratul curaj nu e cand vrei primul copil ci cand il vrei pe al doilea stiind ce te asteapta. Nu vreau sa zic despre mine ca sunt curajoasa ca m-a apucat si pe mine frica. Ania e un dar de la Dumnezeu si tot cu ajutorul Lui si cu rugaciunile voastre vom trece cu bine peste acest hop. Ne dorim sa fim sanatoase si sa ne intoarcem acasa cat mai repede si sanatoase. 
Jurnaldemama 