De cand am ramas din nou insarcinata, cei din jurul meu, ma tot „incurajeaza” si imi spun ca Ioana va fi geloasa si mai neglijata. Eu cred partial in ce se spune si justific. Mi se pare ca Ioana e mult mai avantajata decat sora ei, care, saraca, vine la oferta, la 50% din pret. Pentru ea nu mai e nevoie sa cumparam mare lucru. Are tot de la Ioana: haine, carucioare,patut etc. Ioana a avut parte de toate noi, de patut nou, camera noua, casa noua si foarte multe altele. Ania, va trebui sa doarma pe salteaua pe care Ioana a facut pipi pana acum cateva zile, sa poarte hainele purtate de Ioana si a.m.d. De vineri, Ioana se bucura de inca un privilegiu de sora mai mare si „neglijata”. Tati i-a amenajat o camera nou nouta. Inca nu e gata, mai au ramas maruntisuri de pus la punct, amruntisuri care ne impiedica sa o multam cu totul pe Ioana acolo. Au aparut din nou emotiile unei noi schimbari pentru Ioana. Vineri, in joaca, pentru ca nu avem inca saltea pentru patul ei, fiind nevoie de una la comanda, i-am pus Ioanei in pat paturi si plapumi ca sa se joace. In seara aia nu a mai vrut sa doarma in patut, spre surprinderea noaspta. Patul nu a fost tocmai confortabil asa cum a fost proiectat sa fie dar de dragul ei, am lasat-o sa doarma acolo. A fost mai mult decat ne-am asteptat. S-a culcat singura, repede si fara maraieli. Si de atunci acolo doarme mereu. Se mai trezeste noaptea si ne striga dar adoarme la loc. Important e ca nu se da jos din pat ca sa vina la noi, asta si pentru ca e in sac de dormit. Miscare inteligenta, 1-0 pentru parinti. Acum mai asteptam salteaua, jaluzelele, rulourile exterioare si manerele la sifoniere. II multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat posibilitatea sa amenajam si camera asta si speram sa ne bucuram sanatosi de ea.
Archive for octombrie, 2011
In seara asta ne intorceam de la parintii mei cu masina (una dintre ele) surorii mele, Ema. Ov intreb pe Ioana:
– cum se numeste masina albastra a Emei? Raspuns prompt: Ford.
– dar masina cu care mergem (Dacia papuc)? Raspuns: Trabant. 🙂 🙂 🙂
Habar nu are cum arata un Trabant dar a auzit denumirea la reclamele de la televizor la masinile de colectie. Putea sa nimereasca si ea BMW sau altceva.
Incet dar sigur ne apropiem de marele final sau inceput. Inca un control, de data asta la Pitesti. Totul este ok, absolut nicio problema. Bebelusa are greutatea normala: 1803g. M-am linistit in privinta asta ca ma apucase o teama ca nu ia in greutate pentru ca nici eu nu am luat mai nimic in ultima luna. Dar slava Domnului ca ea nu se dezvolta in acelasi ritm cu mine.
Eu sunt bine, sprintena si vioaie. Inca ma pot misca bine, pot avea grija de Ioana si pot face treaba prin casa. In greutate am luat doar 10kg pana acum. Zic doar, pentru ca toata lumea stie cat sunt de slaba si chiar daca asi luat in greutate 10kg, fara sa fiu gravida, tot nu asi arataca un om normal in privinta greutatii. Important e ca suntem sanatoase.
Ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual, asa spune un proverb romanesc. Asa am facut si noi cu crescutul pisoilor. Ne-a fost mila de ei si i-am franit si le-am pregatit un culcus cald. Se pare ca asta nu a fost pe placul vecinilor, mai precis al unei anumite vecina, aceeasi care isi arunca dejectiile pe pervazul nostru. I-a otravit si mor rand pe rand. Am reusit sa salvam trei. Ieri am gasit unul mort, azi doi. Am facut cu socrul curat in gradina si am aruncat tot ce tine de pisoi si va fi ultima oara cand ii mai cresc. Mai bine ii lasam sa moara de mici, decat sa ii fac mari si sa ii chinuie altii. Si uite asa mi-am murdarit eu blogul povestind despre oameni fara minte si suflet, dar trebuia sa imi descarc sufletul.
Ioana nu a excelat niciodata la capitolul somn, din diverse motive. In ultimul timp nu au mai fost de vina nici dintii, nici colicile abdominale de la alergia la lapte, nici raceli, etc. Acum de vina este pipi. Facea des pipi noaptea pentru ca bea mult lapte la culcare si facea cam de doua ori pe noapte pipi. Ne duceam noi sa o punem pe olita cand ne culcam si mai maraia ea o data noapte si stiam ca e vorba de pipi. Cateodata ajungeam prea tarziu ca deja era facuta pe ea. Dormea invelita cu paturica si se dezvelea des si mai adaugam astfel inca un motiv de disconfort. Cam de doua saptamani, dintr-o plesneala, am rezolvat si problema cu trezitul: sacul de dormit. Pana acum nu l-a suportat, dar in joaca i-am spus ca e coada de sirena, ca e omida, o culcam fara sosete si pantaloni in el si nu mai vrea sa se desparta de el. De multe ori dupa ce se trezeste mai sta in el cate o ora. Nu mai trebuie sa ma duc noaptea sa o invelesc, nu ii mai e frig si astfel nu mai face pipi pe ea. Noaptea trecuta nu s-a trezit de loc la pipi si dimineata nu a mai reusit sa-l tina si a facut pe ea. Nu a mai contat pentru ca am dormit toata noaptea.
Intrebare frecvent pusa de Ioana pe strada cand trecem pe langa o masina. E pasionata sa cunoasca marcile de masini. Pe a lui tati o cunoaste si se bucura de cate ori vede masina „ca a lui tati”. Urmatoare pe care o cunoaste bine este Dacia Logan. Vin din urma Volkswagen, Ford, Opel, etc. Eu foarte tarziu mi-am dat seama ca nu cunosc nicio marca de masina, cred ca la liceu, dar ea, daca e fata lui tati, e normal sa o preocupe asta. Tot in categoria asta cum se numeste intra limba engleza. Ii place sa invete cuvinte noi in engleza. Cunoaste deja: pisica, porc, caine, urs, rata, broasca, papusa, buna dimineata, 1,2,3, etc.
Nu pot spune ca a fost un succes, dar nu a fost chiar asa de rau. Ne asteptam de la Ioana, ea fiind un copil sociabil si vesel, sa se integreze repede, dar se pare ca nu a fost asa. In primele doua zile a plans putin dupa mami, ziua trei a fost groaznica, a plans toata ziua, a vomitat de la mucutie provocati de plans, si am gasit-o pe scaunel cu ochii in lacrimi si mucisori la nas. Mi s-a rupt inima cand am vazut-o. Zilele 4 si 5 au fost mai bune. Doar la plecare putina smiorcaiala. Tati o duce la gradi si mami o ia. Si pentru mine a fost grea saptamana asta. Sa iti lasi copilul pe mana altcuiva, sa stii ca il si cearta si nu ii da atentie asa cum faci tu, sa il auzi cum striga dupa tine cand il lasi. Au fost momente cand am zis ca nu o mai duc, ca e mica, ca nu sunt constransa de nimic sa o duc, dar cu toate astea m-am luptat cu mine si am dus-o. E si o disciplina pentru noi ca ne trezim dimineata si Marius ajunge mai repede la munca. Acum ma bucur ca a venit sfarsitul de saptamana si nu ma mai stresez de dusul la gradi. Luni mai avem un hop si daca nu mai sunt probleme incep sa rasuflu si eu usurata.
De acum incepe numaratoarea inversa. Teoretic mai sunt 10 saptamani. Practic, Dumnezeu stie. Se pare ca si doctorul stie ceva. M-a programat pentru nastere pe 12 decembrie cand sunt programate si celelalte 4 paciente care nasc in decembrie. Va fi nastere naturala dar provocata. Mai este mult pana acolo asa ca lasam lucrurile sa curga de la sine. Referitor la control: totul este bine. Bebelusa are 1150g. Dezvoltata normal, nimic iesit din comnun. Asta si doream. Peste trei saptamani urmeaza o ecografie de fluxuri, in Pitesti si peste inca trei ne vom vedea din nou cu doctorul. .
De fapt e a doua dar nu am avut timp sa scriu. Emotii pentru un nou inceput. Gata, s-a terminat cu trezitul tarziu, culcatul tarziu, plimbarile matinale prin centru. Acum trebuie sa ne organizam mai bine. Am dat-o la gradi pentru inceput pentru ea, pentru ca ii place sa stea cu copiii, sa invete si sa experimenteze lucruri noi. Sa vedem cat o tine. Plus ca la iarna va mai aparea un nou membru caruia trebuie sa ii dam atentia cuvenita, iar tati nu mai trebuie sa ajunga tarziu la serviciu, nemancat de multe ori pentru ca Ioana il ia la joaca si nu mai are timp de nimic. Acum am si eu mai mult timp de facut treaba prin casa, iar amiaza ii este dedicata Ioanei in intregime.
Cum a fost prima zi? Am inceput cu intarziere, lucru care caracterizeaza familia noastra. Acolo nu i-a pasat ca am lasat-o. Cand m-am dus sa o iau asa mare a fost bucuria si tare multa m-a mai iubit si strans in brate. Doamnele educatoare ne-au spus ca a si-a adus aminte de mine la un moment dat si a plans putin dar i-a trecut repede. A cantat, a spus poezii si s-a jucat. Acasa ne-a povestit tot ce a facut. Acum astept cu nerabdare sa merg sa o iau si sa vad cum a fost. Important e ca de dimineata si-a dorit sa mearga si nu a comentat deloc.
… o zi speciala pentru mami. O zi in care m-am simtit iubita. A mai trecuta inca un an de dorinte implinite si asta nu pentru ca meritam ci pentru ca Cineva acolo sus nu da dupa merite ci dupa bunatatea si dragostea Lui. Mi-am dorit sa fim sanatosi, sa mai primim un bebe, Ioana sa scape de pampersi, sa doarma noaptea, sa mearga la gradinita, si toate acestea s-au indeplinit. Ii multumesc si lui Marius pentru toata dragostea aratata si pentru toata rabdarea si tot sacrificiul lui pentru noi.
Am sarbatorit cu cei dragi, mai putin familia lui Cristi care din motive de distanta au fost cu noi doar cu gandul. Ioana e pasionata de tort (desi nu mananca nicio lingura) si zile de nastere si mai mult pentru ea am organizat tot. Am cumparat tort cu printese Disney si lumanari care se reaprind. Pentru cei mici a fost o distractie pe cinste.
Jurnaldemama 